Stilul colonial

Ceea ce numesc eu stil colonial s-ar putea sa nu corespunda exact stilului numit astfel in designul interior. Eu am cumparat de curand o serie de carti postale ce reproduc afise cu reclame din secolul al XIX-lea, iar printre ele se numara cateva care se refera la perioada in care India si alte tari erau colonii britanice. Asadar, avand aceste imagini exotice, am considerat ca pot face lucruri care sa se incadreze cat de cat intr-un curent ce sugereaza regiuni calde, misterioase, tropicale.

Prima a fost o cutie din lemn cu forma mai deosebita, am folosit-o si altadata.

Am incercat sa asortez cumva reclama la biscuiti, in care apar elefanti frumos impodobiti si comercianti ce poposesc in jurul focului cu un servetel cu model de prin acele zone ale lumii, aplicatii din lemn in forma de frunze de Montsera si un brau modelat din pasta in matrita.

Oua decorative de Paste

Ca doar se-apropie, nu? Altii incep sa se pregateasca si sa creeze pentru Paste imediat ce trece Craciunul... Am luat-o si eu din timp de data asta, am transformat in traditie aceste obiecte, pe care altadata nu prea le sufeream. Dar am vazut ce fac doamnele de pe Youtube cu ouale din polistiren, plastic sau lemn si m-am atasat, ca sa zic asa, de acest tip de decoratiuni. Plus ca sunt un cadou mai altfel, unicat, lucru ce este apreciat de multa lume.  

Asadar, anul acesta am mers, ca de obicei, pe oua din polistiren, mari, montate pe un suport, ca sa poata fi asezate pe masa de Paste sau pe un raft din sufragerie. Am avut oua de 12 cm inaltime si unul singur, mastodont, de 16 cm (este cel cu funda rosie in crestet). Pentru suporturi am improvizat din cutiute din plastic transparente, din dopuri de pluta si floricele din lemn. In comert nu prea se gasesc suporturi speciale din lemn pentru oua decorative si, daca sunt pe undeva, au un pret descurajant, in sensul ca "ridica" costurile si nu prea mai poti sa le vinzi.

Modelele provin de pe servetele si hartie de orez, sunt completate de reliefuri facute cu pasta cu uscare la aer si contur acrilic, precum si accesorii cu panglici, dantela, snururi, flori artificiale si frunzulite textile.

 

Ceainice

Frumusetea de ceainice decorate in diverse tehnici, de pe Pinterest, m-a facut intotdeauna sa visez la acest gen de obiecte. Am pornit cu stropitoare, cu o carafa metalica si, intr-un final, gratie faptului ca am putut face rost de obiectele in sine, am decorat si ceainice. As fi putut, evident, sa-mi cumpar ceainice din magazinele online, dar nu sunt deloc ieftine si un calcul simplu imi spune ca, daca vreau sa vand ceea ce fac, trebuie sa procur materiale mai ieftine. Asa ca am asteptat sa le...capat. Am capatat trei.

Ceainicele nu sunt deloc usor de decorat din mai multe motive. Sunt din ceramica si iti trebuie ceva grund special sa adere la acest material si au o forma complicata, exista multe curbe, colturi si santuri care trebuie acoperite. De obicei e bine sa alegi o tema, sa ai o viziune, cum s-ar zice. Iata ce viziuni am avut eu.

Ceainicul "gradina cu pauni" a iesit mai opulent, aceste pasari majestuoase duc imediat cu gandul la eleganta si bogatie. M-a ajutat si forma deosebita a ceainicului. Am adaugat ramuri cu flori modelate din pasta cu uscare la aer, dantela, ciucuri, panglici.

Reciclate

Unele dintre obiectele pe care le-am realizat de-a lungul timpului au fost din seria reciclatelor, nu pun la socoteala sticlele si borcanele, ma refer si la altfel de materiale.
Dintre ispravile recente, vreau sa va arat o vaza si un ou de Paste. Dap, cum am scapat de martisoare, am inceput sa ma gandesc la Paste, nici n-am mai pus la socoteala ca vine 8 Martie.

Responsabil cu depistarea obiectelor ce pot fi decorate este consortul meu, sta cu ochii in 4 prin bloc, cum vede ca vreun vecin are tentativa de a se debarasa de ceva util se ofera sa-l ia el. Chestia asta m-a suparat ceva de-a lungul timpului, mi se parea penibil, iar uneori imi aduce in casa toate prostiile. Dar alteori gaseste lucruri dragute, nici nu inteleg de ce-ar vrea cineva sa le arunce. Bine, nu toata lumea poate vedea potentialul unor obiecte, asa cum fac eu.
Asa s-a intamplat cu un set de recipiente mai mari din ceramica pentru orez, zahar si faina. Un vecin dorea sa scape de ele deoarece nu mai aveau capacele. Eu am vazut imediat ca pot deveni niste vaze dragute, pentru flori mai scunde.
Niste servetele viu colorate si ceva pasta modelata in matrita si gata vaza.

 

Stropitoare decorata

La sectiunea "stropitori" stau prost, desi sunt obiecte care pot fi decorate in multe feluri. Si nu ma refer la stropitorile din metal, acelea mici, de jucarie, ci la cele adevarate, de dimensiuni mari, utile in gradinarit.

Imi doream de mult timp sa decorez o stropitoare si am capatat una chiar de la sotul meu, dupa o escapada la magazinul IKEA. Ii spusesem de fapt sa-mi ia niste farfurii din sticla, deoarece au unele groase, de calitate foarte buna, dar n-a mai gasit, asa ca a zis sa nu vina cu mana goala.

Desi suntem in plina iarna, stropitoarea mea este una primavaratica, in semn de protest fata de abundenta de obiecte cu model de sarbatori, care au inundat internetul si piata in aceasta perioada. Am ales sa folosesc doua servetele cu ingerasi in gradina si un model in relief cu frunze si ramuri inflorite.

Metalul nu se vopseste deloc usor, grundul se cam ia de pe el, asa ca l-am amestecat cu putin adeziv. Culorile sunt pastelate, apoi patinate ca asa ii sta bine unei stropitori vintage. Decorul general e completat cu panglici, ciucuri si un mic element metalic de culoare bronz.

Bineinteles, stropitoarea poate fi folosita in continuare pentru scopul initial, adica pentru stropit florile, dar mult mai chic arata ca vaza, cu un buchet de trandafiri roz asortati.

 

 

Decoratiuni de iarna - globulete

La mine a inceput sa miroasa a iarna tocmai din octombrie. Si erau 20 de grade afara... Dar am zis sa ma apuc de globulete din timp. Din globulete am dat in seturi cutii cu decoratiuni, apoi am picat in boala pisicilor (la cererea cuiva ahtiat dupa aceste animalute), apoi altcineva m-a inspirat sa "croiesc" decoratiuni cap-coada, va explic imediat ce inseamna asta.

N-am fost niciodata fan decoratiuni de iarna, habar n-am de ce. Apoi am vazut pe Pinterest creatiile superbe ale unor doamne talentate si acesta a fost declicul. Globulete cu kilul am mai facut eu acum vreo doi ani, dar ma potolisem intre timp.

Durerea cu aceste decoratiuni sunt dimensiunile mici si formele curbe. Dar m-am smecherit, ca sa zic asa, si am cumparat si baze plate sau semisfere, mult mai usor de manevrat. Cu cat sunt mai mari globurile, cu atat e mai usor de gasit si asezat un model de pe servetel. Anul acesta, am decorat globuri de 12 cm diametru si o inima uriasa din polistiren. Inima e pizzi gofre, cu dantela adica.

 

Au fost apoi bazele plate din mdf, unele de 9 cm diametru, pe care am utilizat pentru prima data lacul 3D, un lac ce imita rasina, dand o suprafata sticloasa, ce confera adancime modelului.

 

Au urmat bazele create de mine, nemultumita fiind eu de formele pe care le gaseam in comert. Ca sa dau grosime formelor, am decupat si lipit laolalta carton tare sau plastic transparent cu doua randuri de foi gumate la mijloc. Ca sa maschez marginile taiate am folosit snur cu bilute sau margelute si o panglica mai tare. Am adaugat funde, ciucuri, pietricele.

 

 

Intre timp mi-am dat seama ca mai am un ou din plastic din acela cu surprize. Am lipit jumatatile si l-am transformat in con, modeland cu pasta.

Si au fost decoratiunile mici, pentru seturile puse in cutii din tabla si lemn.

 

 

 

 

 

 

Dupa cum se vede, am o aplecare spre modelele cu animalute, mi se par cele mai dragalase. Am avut multe poze cu pisici, nici nu mi-am dat seama cate am cumparat de-a lungul timpului. Fiindca am avut asa o furie a decoratiunilor, acum simt nevoia sa iau o pauza. Acestea au fost doar chestiile pentru brad, dar au fost si altele, vi le arat data viitoare.

Un ceainic de poveste

Ceainice decorate pe care le poti vedea pe Pinterest sunt atat de frumoase incat este imposibil sa nu-ti doresti asa ceva in casa. Sau sa decorezi asa ceva daca esti pasionat de handmade. Fac parte din categoria obiectelor mai altfel din gospodaria noastra, deoarece inspira nostalgie si nu sunt folosite chiar atat de des. Doar daca nu cumva esti vreun impatimit al bauturilor fierbinti si amator de o anumita atmosfera atunci cand iti servesti musafirii cu un ceai. Dar este un obiect iubit de multa lume si cred ca tineam un ceainic prin casa chiar daca nu il utilizam zilnic. Sunt de asemenea teribil de aspectuoase cand vrem sa facem un aranjament floral. Ba, cred ca au mai mare impact ca vaze pentru flori.

Ceainicile pot fi metalice, din ceramica sau din portelan. Toate categoriile pot fi decorate cu succes. Bineinteles, unul din portelan pretios nu trebuie modificat in acest fel, dar restul sunt foarte potrivite, mai ales daca ne-am plictisit de ele. Le putem da o alta infatisare si le putem transforma in extraordinare obiecte decorative. Nu zice nimeni ca, odata vopsite, ceainicile nu mai pot fi folosite la prepararea si servirea ceaiului.

Eu am avut un ceainic de duzina la un set cesti. Il tin de vreun an, pe raft si, in sfarsit, m-am apucat de el. N-am vrut sa-l pastrez ca ceainic deoarece este masiv, dintr-o ceramica foarte grea, nu stiu cum as putea turna cu el daca l-as umple cu lichid. Asadar, m-am pus pe cautat idei pe internet. Pana la urma, a invins dragostea mea pentru Alice si Tara Minunilor si am facut ceva care aminteste de aceasta poveste. Cu gandul la five o'clock, la Palarierul Nebun, la bursuc si la Iepurele de Martie, adica la neasemuita scena in care Alice este invitata sa stea la masa la care Timpul s-a oprit la ora 5, am decorat un ceainic vesel, romantic si traznit in acelasi timp. Partea de jos are ca fundal hartie cu poezii si trandafirasi, partea de sus este de un rosu cald cu buline albe. Pe capac sta un fluture din plastic si atarna cateva decupaje cu mesaj, o cescuta, un ceainic, o carte de joc si o cheita, cea care descuie usa catre Tara Minunilor. Mai avem un ciucure bleu, perlute si inevitabila funda de pe toarta.

 

 

Hai cu oferta la tigai!

Cand zici "tigaie" te duci automat cu gandul la stirile acelea despre deschiderea cate unui market, cand se bate lumea pe diverse produse oferite la reducere. De cele mai multe ori sunt tigai. Sau drujbe. Nu ma pot abtine sa rad de una singura pe tema asta... Dar tigaile sunt super utile in orice gospodarie, asa ca nu ma mira popularitatea lor in randul cetatenilor. E greu sa gasesti o tigaie buna la un pret rezonabil. Motiv din care cred ca toti le cumparam destul de frecvent. Adica nu sunt din acelea foarte scumpe si se uzeaza repede. Iar romanii sunt mari amatori de prajeli diverse, nu? Si uite asa ne pricopsim cu tigai vechi si arse prin casa.

La inceput le-am pastrat ca sa le duc la reciclate, in sectiunea metale, dar mi-am dat seama ca nu incap pe orificiul acela rotund si nu m-am indurat sa le arunc la ghena obisnuita de gunoi. Am strans vreo trei, dosite prin balcon, in asteptarea unei idei. Ideea a venit tot de la Sfantul Pinterest, alte doamne s-au gandit de ceva timp cum sa transforme tigaile vechi in frumoase obiecte de decor. Profitand de coada lor gaurita, care permite atarnarea pe perete, le-au decorat cu decoupage sau alte tehnici si le-au transformat in tablouri pentru bucatarie. Altele au dat si o gaura in mijloc si le-au montat mecanisme de ceas. Ingenios si foarte atractiv! Astfel ca m-am bucurat ca le-am pastrat, iar zilele trecute am decorat-o pe prima.

Ceva vechi, ceva nou, nimic albastru

Asta ca sa parafrazez vorba americanului...
Cautand eu prin colectia mea prea vasta de sticle recuperate si depozitate pe balcon am gasit o carafa mica, mica, inghesuita intre doua matroane de doi litri. Carafa e minuscula, banuiesc ca folosea la turnarea tariei la masa. O carafa simpatica, vintage, cu picior, dar fara dop. Verificand-o eu mai bine am constatat ca in dreptul tortitei avea un inceput de crapatura in masa sticlei. Am vrut sa o dau la reciclare, dar nu m-am indurat si am transformat-o in obiect strict decorativ. E riscant sa mai pui lichid in ea, dar niste floricele merg perfect.

 

Carafa e decorata in stil baroc, cu inflorituri realizate in matrita. Pe corp are hartie de orez aplicata fara grund dedesubt astfel incat sa ramana translucida in lumina.

Cana si bibelou dintr-o alta epoca

Vorbeam in articolul trecut de stilurile ce imita patina obiectelor vechi si de faptul ca greu ma abtin sa nu "invechesc" ceva. Intre timp n-am facut decat sa confirm ca nu ma pot desprinde de romantismul dat de o patina reusita.

Un obiect care astepta de mult timp pe raft sa ii vina randul era un ceainic din inox primit de la cineva. Ceainicele imi plac extraordinar si, culmea, n-am decorat niciunul vreodata! Spre disperarea mea, probabil fiind prea uzat, ceainicul din inox a ramas fara cioc, s-a desprins pur si simplu. Fusese sudat, asa ca n-am avut nicio sansa sa-l lipesc la loc, ar fi trebuit sudat din nou. Dar fiindca avea o forma mai supla si fara cioc semana cu o cana veche cu capac, m-am hotarat sa il decorez asa.

 

 

Am astupat gaura din dreptul ciocului cu pasta de modelaj cu uscare la rece, am aplicat-o si la exterior si la interior. Am grunduit metalul si am lipit resturi de servetel alb ca sa obtin o suprafata usor incretita. Apoi am folosit un servetel cu pasari, am incadrat imaginile cu model cu trandafiri obtinuti in matrita. Pe capac, in jurul motului, am lipit cateva bucatele din mozaic din sticla in nuante de verde. Am colorat totul astfel incat sa para oxidat, ruginit si am lacuit.Am adaugat la maner snur textil cu frunzulite, un ciucure roz si o funda bleu turcoaz ca sa accentuez imaginea de obiect de epoca.

Oua uriase din polistiren decorate pentru Paste

In primul rand, am scris pe celalalt blog un articol despre produse de igiena bucala de la Apidava.
Am mai scris despre o carte de actiune cu subiect istoric, dar si despre niste minunate bijuterii pictate.

Si acum sa trec la subiect!

Nu eram fan oua decorate, asa cum nu eram nici fan globulete pentru brad. Dar mi s-a deschis apetitul urmarind fetele de pe Youtube, care le decoreaza cu o poftaaaa...
Gasiti tutoriale cate vreti, dar cele mai ofertante ca suprafata sunt ouale uriase din polistiren. Oua din polistiren gasiti in librarii sau online, cel mai adesea de dimensiuni mici. Exista si oua din lemn, dar numai la dimensiunea unui ou adevarat. Sunt greu de tinut in mana si greu de manevrat, pierzi o gramada de timp pana le vopsesti.

Eu intrasem in libraria de unde mai cumpar materiale, cautand altceva si mi-au picat ochii pe ouale mari, au 13-14 cm pe axa lunga. Am intrebat-o pe vanzatoare daca au si vreun tip de suport si mi-a indicat inelele mai mici din polistiren, un soi de covrigi buni de decorat. Si iata-ma cumparand ceva ce crezusem ca nu voi lucra niciodata.

Decoratiuni de sarbatoare

Anul trecut pe vremea asta, daca tin bine minte, declaram sus si tare ca am terminat-o cu globuletele si alte chestii "craciunesti". Definitiv! Dar cum nimic nu este definitiv si irevocabil in viata, nici hotararea mea n-a durat mai mult de un an. Si iata-ma in fata unui nou Craciun, mesterind furibund la tot soiul de fleacuri.

Mai intai mi s-a deschis un apetit pentru peisaje de iarna in timp ce frunzaream Pinterestul dupa ceva inspiratie. Asa au luat "nastere" o sticla de la Garonne si o sticla/vaza cumparata dintr-un supermarket.

Mixed media reloaded

Ca in Matrix!
Adica am lasat deocamdata colajele si jurnalele si am purces spre manufacturarea unor tablouri mixed media, ca mi-a venit din nou cheful.
In mod foarte pasager am revenit la decoupage si am decorat o sticluta de la uleiul de masline, in stil mexican, cu un frumos servetel cu ghivece de cactusi.
I-am facut si o ferestruica incadrata de coji de oua, ca sa para zidul de caramida al unei cosmelii mexicane, iar pe interior se vede un alt ghiveci ca si cum ar sta pe pervaz. Am completat culorile cam palide ale ghivecelor cu ceva acrilice si contur si am aplicat lac de crapare pe alocuri, tot pentru efectul de zid cu varul invechit.

Un ceas de neinlocuit

Acum vreo zece ani cumparam dintr-o galerie de handmade din orasul nostru un ceas deosebit. Nu modelul lipit pe cadran ii dadea farmec, ci o frumoasa rama din lemn vopsit in alb, cu un geam de sticla care proteja interiorul. Pe spate mecanismul, unul cu baterie, obisnuit, era montat tot intr-un soi de lacas scobit in lemn. Foarte dichisit ceasul meu.
In ultimele luni insa, previzibil dupa atata timp, mecanismul a inceput sa imi faca figuri. Pana la urma am observat ca plesnise de tot intr-o parte, asa ca mi-am luat inima in dinti si am demontat ansamblul de lemn ca sa montez alt mecanism cumparat.
Pe parcursul procesului insa, mi-am dat seama ca pot schimba tot modelul, asa ca am purces la mareata transformare.
Initial, demontat, cadranul arata cam asa...

Da, in colt se vede ca am incercat sa jupoi hartia. N-a vrut sa se ia sub nicio forma. Mai jos este hartia de orez pe care intentionam sa o aplic.

Bineinteles ca ma pregateam sa aplic un strat gros de grund ca sa acopar modelul original, cand mi-am dat seama de o chestie. Hartia de orez este semitransparenta, asa ca de ce sa nu ma folosesc de trandafirul acela ca de un fundal discret.
Ca sa nu se vada modelul vechi si sa estompeze conturul desenului de pe hartie, am intors-o pe dos si am aplicat grund numai pe silueta de femeie, pe pantof, si putin sus, unde mai este ceva.

Apoi am lipit hartia cu adeziv, fara sa mai dau grund pe cadran. De altfel se observa in poza de mai jos ca trandafirul din mijloc se intrezareste prin hartie, dand impresia ca este imprimat discret pe aceasta. Cifrele sunt tot din lemn, le-am vopsit cu un bronz si le-am lipit pe cadran.
N-a scapat nici rama din lemn. Dantela, fluturi, contur perlat si patina pentru un aer vintage. Era prea alba pentru gustul meu.
M-am moscait un pic pana am montat noul mecanism si, tipic mie, m-am taiat usor in gemuletul de sticla, dar intr-un final am dat gata proiectul de reinnoire a ceasului meu. Si nici nu mi-a luat prea mult, doar o jumatate de zi.