Nu prea imi inchipuiam eu ca ma va acapara in halul asta aceasta tehnica. Practic, daca imi vine o idee seara, a doua zi trebuie sa ma apuc de treaba, altfel simt ca imi explodeaza creierul. E greu de descris senzatia, e ca si cum ceva se zbate in capul meu si incearca cu disperare sa iasa la lumina. Ups, suna cam horror, dar asta e!
Poanta e ca niciodata, dar niciodata nu-mi iese ce vad cu ochii mintii. Una visez, alta rezulta in practica. Am ratat de vreo doua ori in sensul ca nu mi-a placut "opera" finala si nici nu am mai putut sa dreg busuiocul.
