Modelele traditionale

Nu e prea usor sa realizezi decoupage cu modele populare romanesti. Un timp, pe piata se gaseau doar servetele cu modele traditionale din Ucraina sau Polonia, pentru ca de-acolo erau importate. Apoi s-au prins si ai nostri ca exista cerere pentru asa ceva si au iesit hartiile din orez cu astfel de modele romanesti. Nu sunt foarte diversificate, dar exista.

Eu nu m-am omorat niciodata dupa obiectele decorate cu decoupage cu modele traditionale, pur si simplu nu-mi spun nimic, nu stiu de ce. Imi plac o sumedenie de alte chestii populare, dar nu sa lucrez eu asa ceva. Pana la un moment dat cand...A fost de-ajuns sa fac prima cutie. Aveam o felicitare veche, de pe vremea comunistilor, cu un desen infatisand nuntasi imbracati in mai multe feluri de costume populare. Imi placuse tare mult aceasta felicitare si o pastrasem in colectia mea. I-am dat o noua viata, lipind-o pe o cutiuta din lemn unde va rezista mult mai mult timp.

 

 

Decoratiuni de iarna - globulete

La mine a inceput sa miroasa a iarna tocmai din octombrie. Si erau 20 de grade afara... Dar am zis sa ma apuc de globulete din timp. Din globulete am dat in seturi cutii cu decoratiuni, apoi am picat in boala pisicilor (la cererea cuiva ahtiat dupa aceste animalute), apoi altcineva m-a inspirat sa "croiesc" decoratiuni cap-coada, va explic imediat ce inseamna asta.

N-am fost niciodata fan decoratiuni de iarna, habar n-am de ce. Apoi am vazut pe Pinterest creatiile superbe ale unor doamne talentate si acesta a fost declicul. Globulete cu kilul am mai facut eu acum vreo doi ani, dar ma potolisem intre timp.

Durerea cu aceste decoratiuni sunt dimensiunile mici si formele curbe. Dar m-am smecherit, ca sa zic asa, si am cumparat si baze plate sau semisfere, mult mai usor de manevrat. Cu cat sunt mai mari globurile, cu atat e mai usor de gasit si asezat un model de pe servetel. Anul acesta, am decorat globuri de 12 cm diametru si o inima uriasa din polistiren. Inima e pizzi gofre, cu dantela adica.

 

Au fost apoi bazele plate din mdf, unele de 9 cm diametru, pe care am utilizat pentru prima data lacul 3D, un lac ce imita rasina, dand o suprafata sticloasa, ce confera adancime modelului.

 

Au urmat bazele create de mine, nemultumita fiind eu de formele pe care le gaseam in comert. Ca sa dau grosime formelor, am decupat si lipit laolalta carton tare sau plastic transparent cu doua randuri de foi gumate la mijloc. Ca sa maschez marginile taiate am folosit snur cu bilute sau margelute si o panglica mai tare. Am adaugat funde, ciucuri, pietricele.

 

 

Intre timp mi-am dat seama ca mai am un ou din plastic din acela cu surprize. Am lipit jumatatile si l-am transformat in con, modeland cu pasta.

Si au fost decoratiunile mici, pentru seturile puse in cutii din tabla si lemn.

 

 

 

 

 

 

Dupa cum se vede, am o aplecare spre modelele cu animalute, mi se par cele mai dragalase. Am avut multe poze cu pisici, nici nu mi-am dat seama cate am cumparat de-a lungul timpului. Fiindca am avut asa o furie a decoratiunilor, acum simt nevoia sa iau o pauza. Acestea au fost doar chestiile pentru brad, dar au fost si altele, vi le arat data viitoare.

O alta sticla steampunk

Desi stilul steampunk este fascinant prin culorile intunecate si aerul industrial, sa stiti ca nu este deloc usor sa "asamblezi" un decor in acest stil sau sa il colorezi. Toata treaba are un tipic, care se invata destul de greu, iar imitarea aspectului metalizat ruginit cere ceva exercitiu. Dar cum eu sunt ambitioasa, in timp, sper ca am prins cateva smecherii. Daca nu ma reped sa lucrez mai mult in acest stil este pentru ca trebuie sa ai cateva maruntisuri asortate, care sa sugereze cat mai bine curentul steampunk.

In ultimul an am facut o sticla si doua cutii, zilele acestea, pentru ca imi trebuia un cadou pentru un barbat, am decorat inca o sticla. Si cum eu am mania sa ma complic, am folosit nu numai rotite si piulite, lanturi si inimi din plumb, chestii marunte din lemn, dar am bagat si niste pasta cu pilitura metalica pentru textura zgrunturoasa, dar si un model in relief facut in matrita. Plus benzi metalice cu imitatie de nituri modelate din pasta cu uscare la aer. Am lasat o fasie nedecorata pe o parte ca sa se vada nivelul lichidului in sticla cand torni. Sticla e de la ceva tarie mai simandicoasa si fiecare fata are alt model. Imaginile sunt de pe carton de scrapbooking.

Dupa ce totul a fost lipit, a venit momentul delicat al vopsirii. Se da un strat uniform de culoare neagra peste tot, te chinui o gramada sa bagi vopseaua prin toate cotloanele! Apoi incepi sa adaugi nuante. Eu am mers pe bronz, cu umbre, ceva tuse de rosu, albastru si verde pentru imitarea oxidarii metalului. A iesit ce a iesit, niciodata nu mi-a iesit la fel  culoarea, desi merg pe acelasi procedeu de fiecare data. Deh, din misterele handmade-ului.

Sticlele cu gatul stramb

Am avut trei... Una, nici nu mai stiu cum o decorasem, s-a dus...Celelalte doua au ramas in posesia mea deoarece mi-a placut cat de defecte erau, cu gatul acela carmit intr-o parte. Nu stiu ce noima are forma lor...deformata, asa le-a vrut producatorul de vinuri probabil, dar sunt urate si simpatice in acelasi timp.

Le am de vreo patru ani. Acum mi s-a nazarit ca trebuie imbunatatite. Cunosc mai multe tehnici, am mai multe idei, asa ca, pe baza a ceea ce decorasem atunci, doar cu servetel si contur acrilic, am venit cu altceva. Cea mai simpla solutie a fost sa adaug un model in relief, modelat din pasta cu uscare la rece. Prima era cu trandafiri romantici, asa ca am adaugat ceva vegetal. A doua era o imagine cu o pictura clasica, in culori mai vii, asa ca mi-am permis ceva mai modern, un soi de baroc reinterpretat.

Un ceainic de poveste

Ceainice decorate pe care le poti vedea pe Pinterest sunt atat de frumoase incat este imposibil sa nu-ti doresti asa ceva in casa. Sau sa decorezi asa ceva daca esti pasionat de handmade. Fac parte din categoria obiectelor mai altfel din gospodaria noastra, deoarece inspira nostalgie si nu sunt folosite chiar atat de des. Doar daca nu cumva esti vreun impatimit al bauturilor fierbinti si amator de o anumita atmosfera atunci cand iti servesti musafirii cu un ceai. Dar este un obiect iubit de multa lume si cred ca tineam un ceainic prin casa chiar daca nu il utilizam zilnic. Sunt de asemenea teribil de aspectuoase cand vrem sa facem un aranjament floral. Ba, cred ca au mai mare impact ca vaze pentru flori.

Ceainicile pot fi metalice, din ceramica sau din portelan. Toate categoriile pot fi decorate cu succes. Bineinteles, unul din portelan pretios nu trebuie modificat in acest fel, dar restul sunt foarte potrivite, mai ales daca ne-am plictisit de ele. Le putem da o alta infatisare si le putem transforma in extraordinare obiecte decorative. Nu zice nimeni ca, odata vopsite, ceainicile nu mai pot fi folosite la prepararea si servirea ceaiului.

Eu am avut un ceainic de duzina la un set cesti. Il tin de vreun an, pe raft si, in sfarsit, m-am apucat de el. N-am vrut sa-l pastrez ca ceainic deoarece este masiv, dintr-o ceramica foarte grea, nu stiu cum as putea turna cu el daca l-as umple cu lichid. Asadar, m-am pus pe cautat idei pe internet. Pana la urma, a invins dragostea mea pentru Alice si Tara Minunilor si am facut ceva care aminteste de aceasta poveste. Cu gandul la five o'clock, la Palarierul Nebun, la bursuc si la Iepurele de Martie, adica la neasemuita scena in care Alice este invitata sa stea la masa la care Timpul s-a oprit la ora 5, am decorat un ceainic vesel, romantic si traznit in acelasi timp. Partea de jos are ca fundal hartie cu poezii si trandafirasi, partea de sus este de un rosu cald cu buline albe. Pe capac sta un fluture din plastic si atarna cateva decupaje cu mesaj, o cescuta, un ceainic, o carte de joc si o cheita, cea care descuie usa catre Tara Minunilor. Mai avem un ciucure bleu, perlute si inevitabila funda de pe toarta.

 

 

Hai cu oferta la tigai!

Cand zici "tigaie" te duci automat cu gandul la stirile acelea despre deschiderea cate unui market, cand se bate lumea pe diverse produse oferite la reducere. De cele mai multe ori sunt tigai. Sau drujbe. Nu ma pot abtine sa rad de una singura pe tema asta... Dar tigaile sunt super utile in orice gospodarie, asa ca nu ma mira popularitatea lor in randul cetatenilor. E greu sa gasesti o tigaie buna la un pret rezonabil. Motiv din care cred ca toti le cumparam destul de frecvent. Adica nu sunt din acelea foarte scumpe si se uzeaza repede. Iar romanii sunt mari amatori de prajeli diverse, nu? Si uite asa ne pricopsim cu tigai vechi si arse prin casa.

La inceput le-am pastrat ca sa le duc la reciclate, in sectiunea metale, dar mi-am dat seama ca nu incap pe orificiul acela rotund si nu m-am indurat sa le arunc la ghena obisnuita de gunoi. Am strans vreo trei, dosite prin balcon, in asteptarea unei idei. Ideea a venit tot de la Sfantul Pinterest, alte doamne s-au gandit de ceva timp cum sa transforme tigaile vechi in frumoase obiecte de decor. Profitand de coada lor gaurita, care permite atarnarea pe perete, le-au decorat cu decoupage sau alte tehnici si le-au transformat in tablouri pentru bucatarie. Altele au dat si o gaura in mijloc si le-au montat mecanisme de ceas. Ingenios si foarte atractiv! Astfel ca m-am bucurat ca le-am pastrat, iar zilele trecute am decorat-o pe prima.

Ceva vechi, ceva nou, nimic albastru

Asta ca sa parafrazez vorba americanului...
Cautand eu prin colectia mea prea vasta de sticle recuperate si depozitate pe balcon am gasit o carafa mica, mica, inghesuita intre doua matroane de doi litri. Carafa e minuscula, banuiesc ca folosea la turnarea tariei la masa. O carafa simpatica, vintage, cu picior, dar fara dop. Verificand-o eu mai bine am constatat ca in dreptul tortitei avea un inceput de crapatura in masa sticlei. Am vrut sa o dau la reciclare, dar nu m-am indurat si am transformat-o in obiect strict decorativ. E riscant sa mai pui lichid in ea, dar niste floricele merg perfect.

 

Carafa e decorata in stil baroc, cu inflorituri realizate in matrita. Pe corp are hartie de orez aplicata fara grund dedesubt astfel incat sa ramana translucida in lumina.

Borcanele-vaze cu lavanda

Nu am putut sa sufar niciodata modelele cu lavanda. Imi place planta, imi place parfumul ei, dar n-am vazut deloc potentialul obiectelor decorate cu astfel de modele. Pana cand cineva a vazut un borcan mic antic si de demult, facut pe la inceputurile mele intr-ale decoupage-ului si uitat intr-o cutie. Nici macar poza de-atunci nu e prea buna, dar arata cam asa...

Persoana care l-a vazut insa a dorit inca unul pentru cineva indragostit de lavanda, o vaza in care sa tina buchete uscate. Ei, de data asta, profitand ca tineam in colectie ceva servetele vechi, am hotarat ca voi face treaba mai atenta. A iesit...

 

Munca multa, am folosit pasta cu uscare la aer ca sa modelez fire de lavanda, in ton cu peisajul cu lan mov vazut printr-o arcada de caramida.
Si uite-asa a mai vazut cineva opera mea 3D si a mai vrut un borcan ca acesta. De data asta am avut un recipient cu ghivent de la substante de laborator, un vas mare care mergea transformat in vaza. Alta munca, bineinteles ca lucrurile in handmade nu ies identice, principiul a fost acelasi.

 

 

Ambele borcane-vaze sunt invechite, stropite si impodobite la gat cu dantela, sfoara si cate un nasture din lemn in forma de inimioara.
Dar am hotarat ca nervii mei merita o pauza, prea m-au chinuit floricelele acelea de lavanda, nu mai spun cat mi-a luat sa scot nuantele potrivite.

Celelalte doua femei bibelou de pe vremea comunistilor

Au fost mai greu de decorat din cauza pozitiei in care sunt reprezentate: una este dansatoare, cealalta da senzatia de dama de companie din cauza picioarelor nefiresc dezgolite.
Cel mai greu a fost sa lipesc textil pe portelan si faptul ca am lucrat cu elemente asa de mici, eu fiind cu vederea de-aproape la pamant.
Iata-le pe doamne inainte...

 

Si dupa...

 

 

 

Si poza de grup...

A fost obositor, dar sa recuperezi aceste obiecte vechi este o mare satisfactie!

Cana si bibelou dintr-o alta epoca

Vorbeam in articolul trecut de stilurile ce imita patina obiectelor vechi si de faptul ca greu ma abtin sa nu "invechesc" ceva. Intre timp n-am facut decat sa confirm ca nu ma pot desprinde de romantismul dat de o patina reusita.

Un obiect care astepta de mult timp pe raft sa ii vina randul era un ceainic din inox primit de la cineva. Ceainicele imi plac extraordinar si, culmea, n-am decorat niciunul vreodata! Spre disperarea mea, probabil fiind prea uzat, ceainicul din inox a ramas fara cioc, s-a desprins pur si simplu. Fusese sudat, asa ca n-am avut nicio sansa sa-l lipesc la loc, ar fi trebuit sudat din nou. Dar fiindca avea o forma mai supla si fara cioc semana cu o cana veche cu capac, m-am hotarat sa il decorez asa.

 

 

Am astupat gaura din dreptul ciocului cu pasta de modelaj cu uscare la rece, am aplicat-o si la exterior si la interior. Am grunduit metalul si am lipit resturi de servetel alb ca sa obtin o suprafata usor incretita. Apoi am folosit un servetel cu pasari, am incadrat imaginile cu model cu trandafiri obtinuti in matrita. Pe capac, in jurul motului, am lipit cateva bucatele din mozaic din sticla in nuante de verde. Am colorat totul astfel incat sa para oxidat, ruginit si am lacuit.Am adaugat la maner snur textil cu frunzulite, un ciucure roz si o funda bleu turcoaz ca sa accentuez imaginea de obiect de epoca.