Un ceainic de poveste

Ceainice decorate pe care le poti vedea pe Pinterest sunt atat de frumoase incat este imposibil sa nu-ti doresti asa ceva in casa. Sau sa decorezi asa ceva daca esti pasionat de handmade. Fac parte din categoria obiectelor mai altfel din gospodaria noastra, deoarece inspira nostalgie si nu sunt folosite chiar atat de des. Doar daca nu cumva esti vreun impatimit al bauturilor fierbinti si amator de o anumita atmosfera atunci cand iti servesti musafirii cu un ceai. Dar este un obiect iubit de multa lume si cred ca tineam un ceainic prin casa chiar daca nu il utilizam zilnic. Sunt de asemenea teribil de aspectuoase cand vrem sa facem un aranjament floral. Ba, cred ca au mai mare impact ca vaze pentru flori.

Ceainicile pot fi metalice, din ceramica sau din portelan. Toate categoriile pot fi decorate cu succes. Bineinteles, unul din portelan pretios nu trebuie modificat in acest fel, dar restul sunt foarte potrivite, mai ales daca ne-am plictisit de ele. Le putem da o alta infatisare si le putem transforma in extraordinare obiecte decorative. Nu zice nimeni ca, odata vopsite, ceainicile nu mai pot fi folosite la prepararea si servirea ceaiului.

Eu am avut un ceainic de duzina la un set cesti. Il tin de vreun an, pe raft si, in sfarsit, m-am apucat de el. N-am vrut sa-l pastrez ca ceainic deoarece este masiv, dintr-o ceramica foarte grea, nu stiu cum as putea turna cu el daca l-as umple cu lichid. Asadar, m-am pus pe cautat idei pe internet. Pana la urma, a invins dragostea mea pentru Alice si Tara Minunilor si am facut ceva care aminteste de aceasta poveste. Cu gandul la five o'clock, la Palarierul Nebun, la bursuc si la Iepurele de Martie, adica la neasemuita scena in care Alice este invitata sa stea la masa la care Timpul s-a oprit la ora 5, am decorat un ceainic vesel, romantic si traznit in acelasi timp. Partea de jos are ca fundal hartie cu poezii si trandafirasi, partea de sus este de un rosu cald cu buline albe. Pe capac sta un fluture din plastic si atarna cateva decupaje cu mesaj, o cescuta, un ceainic, o carte de joc si o cheita, cea care descuie usa catre Tara Minunilor. Mai avem un ciucure bleu, perlute si inevitabila funda de pe toarta.

 

 

Hai cu oferta la tigai!

Cand zici "tigaie" te duci automat cu gandul la stirile acelea despre deschiderea cate unui market, cand se bate lumea pe diverse produse oferite la reducere. De cele mai multe ori sunt tigai. Sau drujbe. Nu ma pot abtine sa rad de una singura pe tema asta... Dar tigaile sunt super utile in orice gospodarie, asa ca nu ma mira popularitatea lor in randul cetatenilor. E greu sa gasesti o tigaie buna la un pret rezonabil. Motiv din care cred ca toti le cumparam destul de frecvent. Adica nu sunt din acelea foarte scumpe si se uzeaza repede. Iar romanii sunt mari amatori de prajeli diverse, nu? Si uite asa ne pricopsim cu tigai vechi si arse prin casa.

La inceput le-am pastrat ca sa le duc la reciclate, in sectiunea metale, dar mi-am dat seama ca nu incap pe orificiul acela rotund si nu m-am indurat sa le arunc la ghena obisnuita de gunoi. Am strans vreo trei, dosite prin balcon, in asteptarea unei idei. Ideea a venit tot de la Sfantul Pinterest, alte doamne s-au gandit de ceva timp cum sa transforme tigaile vechi in frumoase obiecte de decor. Profitand de coada lor gaurita, care permite atarnarea pe perete, le-au decorat cu decoupage sau alte tehnici si le-au transformat in tablouri pentru bucatarie. Altele au dat si o gaura in mijloc si le-au montat mecanisme de ceas. Ingenios si foarte atractiv! Astfel ca m-am bucurat ca le-am pastrat, iar zilele trecute am decorat-o pe prima.

Ceva vechi, ceva nou, nimic albastru

Asta ca sa parafrazez vorba americanului...
Cautand eu prin colectia mea prea vasta de sticle recuperate si depozitate pe balcon am gasit o carafa mica, mica, inghesuita intre doua matroane de doi litri. Carafa e minuscula, banuiesc ca folosea la turnarea tariei la masa. O carafa simpatica, vintage, cu picior, dar fara dop. Verificand-o eu mai bine am constatat ca in dreptul tortitei avea un inceput de crapatura in masa sticlei. Am vrut sa o dau la reciclare, dar nu m-am indurat si am transformat-o in obiect strict decorativ. E riscant sa mai pui lichid in ea, dar niste floricele merg perfect.

 

Carafa e decorata in stil baroc, cu inflorituri realizate in matrita. Pe corp are hartie de orez aplicata fara grund dedesubt astfel incat sa ramana translucida in lumina.

Borcanele-vaze cu lavanda

Nu am putut sa sufar niciodata modelele cu lavanda. Imi place planta, imi place parfumul ei, dar n-am vazut deloc potentialul obiectelor decorate cu astfel de modele. Pana cand cineva a vazut un borcan mic antic si de demult, facut pe la inceputurile mele intr-ale decoupage-ului si uitat intr-o cutie. Nici macar poza de-atunci nu e prea buna, dar arata cam asa...

Persoana care l-a vazut insa a dorit inca unul pentru cineva indragostit de lavanda, o vaza in care sa tina buchete uscate. Ei, de data asta, profitand ca tineam in colectie ceva servetele vechi, am hotarat ca voi face treaba mai atenta. A iesit...

 

Munca multa, am folosit pasta cu uscare la aer ca sa modelez fire de lavanda, in ton cu peisajul cu lan mov vazut printr-o arcada de caramida.
Si uite-asa a mai vazut cineva opera mea 3D si a mai vrut un borcan ca acesta. De data asta am avut un recipient cu ghivent de la substante de laborator, un vas mare care mergea transformat in vaza. Alta munca, bineinteles ca lucrurile in handmade nu ies identice, principiul a fost acelasi.

 

 

Ambele borcane-vaze sunt invechite, stropite si impodobite la gat cu dantela, sfoara si cate un nasture din lemn in forma de inimioara.
Dar am hotarat ca nervii mei merita o pauza, prea m-au chinuit floricelele acelea de lavanda, nu mai spun cat mi-a luat sa scot nuantele potrivite.

Celelalte doua femei bibelou de pe vremea comunistilor

Au fost mai greu de decorat din cauza pozitiei in care sunt reprezentate: una este dansatoare, cealalta da senzatia de dama de companie din cauza picioarelor nefiresc dezgolite.
Cel mai greu a fost sa lipesc textil pe portelan si faptul ca am lucrat cu elemente asa de mici, eu fiind cu vederea de-aproape la pamant.
Iata-le pe doamne inainte...

 

Si dupa...

 

 

 

Si poza de grup...

A fost obositor, dar sa recuperezi aceste obiecte vechi este o mare satisfactie!

Cana si bibelou dintr-o alta epoca

Vorbeam in articolul trecut de stilurile ce imita patina obiectelor vechi si de faptul ca greu ma abtin sa nu "invechesc" ceva. Intre timp n-am facut decat sa confirm ca nu ma pot desprinde de romantismul dat de o patina reusita.

Un obiect care astepta de mult timp pe raft sa ii vina randul era un ceainic din inox primit de la cineva. Ceainicele imi plac extraordinar si, culmea, n-am decorat niciunul vreodata! Spre disperarea mea, probabil fiind prea uzat, ceainicul din inox a ramas fara cioc, s-a desprins pur si simplu. Fusese sudat, asa ca n-am avut nicio sansa sa-l lipesc la loc, ar fi trebuit sudat din nou. Dar fiindca avea o forma mai supla si fara cioc semana cu o cana veche cu capac, m-am hotarat sa il decorez asa.

 

 

Am astupat gaura din dreptul ciocului cu pasta de modelaj cu uscare la rece, am aplicat-o si la exterior si la interior. Am grunduit metalul si am lipit resturi de servetel alb ca sa obtin o suprafata usor incretita. Apoi am folosit un servetel cu pasari, am incadrat imaginile cu model cu trandafiri obtinuti in matrita. Pe capac, in jurul motului, am lipit cateva bucatele din mozaic din sticla in nuante de verde. Am colorat totul astfel incat sa para oxidat, ruginit si am lacuit.Am adaugat la maner snur textil cu frunzulite, un ciucure roz si o funda bleu turcoaz ca sa accentuez imaginea de obiect de epoca.

Vintage, retro sau baroc

Sunt stilurile cele mai agreate de catre unele dintre creatoarele de obiecte decorate cu tehnica decoupage. Sau, cel putin, sunt stilurile pe care orice amatoare de asa ceva le incearca la un moment dat. E greu sa rezisti unui aspect patinat, obiectele invechite fascineaza intotdeauna. Eu pot sa ma laud ca rareori am decorat ceva fara sa folosesc una dintre metodele de invechire sau chiar sa utilizez un model care sa para mai contemporan.

Ultimele realizate in aceste stiluri au fost niste cutiute din lemn si o sticla de forma trapezoidala.
Cutia din lemn asemanatoare unui penar are pe capac un fragment de hartie de orez cu o femeie stil Art Nouveau, un soi de zana a lacului intinsa lasciv pe nuferi. Asa ca am urmat acest stil si in partea de jos, lipind un servetel cu model baroc rosu peste care am adaugat, asimetric, inflorituri obtinute cu pasta de structura in matrita. Asimetric pentru ca eu am ceva cu simetria, nu suport ca toate sa fie perfect aliniate si aranjate, imi place echilibrul in compozitie, dar nu simetria.

 

Urmatoarea cutiuta este in stil romantic vintage, in culori pastelate, care nu ma reprezinta deloc as adauga. Partea de jos a cutiei are un servetel cu dungi verticale estompate cu vopsea acrilica si un sablon floral negru realizat cu stampila din silicon. As remarca faptul ca cel mai mult m-a chinuit incuietoarea, a fost defecta si a trebuit sa o schimb, nu s-au mai potrivit cuisoarele, gaurile...i-am dat greu de capat. Nici una dintre cutiile din lemn comandate pe diverse site-uri nu a fost perfecta si nici macar buna, toate au avut hibe. E drept ca eu trebuie sa le smirgheluiesc ca sa fie netede, dar nu inteleg de ce dau banii daca trebuie sa repar defecte mai serioase, balamale strambe, vicii ale lemnului sau de fabricatie. In fine...

 

O alta cutie, de aceeasi forma ca cea de deasupra, dar mai mare (a fost un set de trei) a urmat acelasi stil romantic vintage deoarece am avut ceva hartie de orez luata la reduceri, cu modele florale. Asa ca din nou dungi in partea de jos, tot realizate astfel incat sa para vopsea intinsa, degradata. De data aceasta, la marginea capacului am lipit dantela, iar in fata exista un mic medalion sub incuietoare.

 

Toate trei cutiile sunt decorate si in interior, vopsite, cu capacul ornat si el, cu fetru pe fund, numai ca nu le pozez intotdeauna.
Si am ajuns la sticla. Sticla a fost de la whisky, nu prea inalta, dar a avut in fata un medalion cu anul 1929, probabil anul infiintarii firmei producatoare. Asa ca era clar ce stil va lua obiectul, retro bineinteles. Am folosit tot hartie de orez, un cap de femeie si niste pansele pe fond de servetel cu dantela. Numai ca, de data asta, ca sa fie in relief, am lipit hartia pe un substrat de pasta de modelaj pe care am decupat-o cu cutterul dupa contur.
Restul sticlei este umplut cu modele vegetale, flori facute cu mana din pasta si inflorituri obtinute in matrita.