Inseamna "a sti cum sa faci un anume lucru". Inseamna sa detii cunostinte necesare pentru a rezolva ceva, a crea ceva, a aplica o anumita tehnica/tehnologie, a te descurca intr-o anumita imprejurare. Know-how-ul este platit greu in strainatate, pe la noi exista impresia generala ca oricine poate invata ceva. Nu este chiar atat de simplu!
Sa luam de pilda modul cum tai eu sticlele. Am scris sau am povestit altora cum procedez, de nenumarate ori. Poate unii vor gandi ca tradez "secretele". Ei bine, pot sa tradez linistita, oricum e o practica descrisa pe net, asta nu inseamna ca oricine va avea succes. Trebuie sa stii de unde sa o apuci, ca sa ma exprim asa. Eu am exersat cu incapatanare pe vreo cateva zeci de sticle, pe unele le-am ratat, le-am aruncat, ideea este sa experimentezi, sa inveti din greseli. In timp am descoperit regulile, adica am accesat kow-how-ul. Mi-au spus vreo doua persoane ca au incercat si nu le-a iesit, desi pe net pare simplu in tutoriale. Asa este, mai trebuie si multa munca.
O situatie similara apare in cazul celor care vor sa invete tehnica servetelului sau orice alta tehnica de handmade. "Procesul" este extrem de banal. Decupezi, lipesti, lacuiesti. Absolut oricine poate face asta. Diferenta intervine in... viziunea artistica si modul de lucru. Exista servetele cu modele minunate pe toate drumurile, asta nu garanteaza rezultatul. Poti sa ai un servetel frumos si sa il strici cu brio, facandu-i un fond total nepotrivit. Am vazut atat de multe exemple, incat ma intreb cum de creatorii in cauza nu-si dau seama de greseli. Tot farmecul in aceasta tehnica este ca rezultatul sa semene cu o pictura sau cu un desen. Asta inseamna ca exista reguli de decupare in functie de tipul modelului, exista trucuri la lipire si este necesara ceva munca pentru completarea cu culori si finisare. Daca nu respecti cateva idei de baza nu vei progresa niciodata. Ba, exista chiar si o stiinta a repararii greselilor. Un alt tip de know-how pe care ma mandresc sa il stapanesc binisor. Sa nu credeti ca imi ies toate la marele fix. Iar la obiectele pe care ai aplicat culori si s-au uscat, nu mai ai ce face, trebuie sa gasesti alte metode de a masca erorile. In privinta asta sunt maestra, rareori mi s-a intamplat sa nu pot indrepta o greseala.
Cea mai elementara eroare de design pe care am observat-o este faptul ca nu se acorda atentie fondului pe care sta modelul. Mai precis, daca servetelul are un desen pe fond alb sau crem, creatorul se gandeste sa completeze fondul cu o culoare vie, contrastanta, care ar trebui sa evidentieze modelul si obiectul decorat. Rezultatul este grotesc, apare o imagine in care se vede clar ca a fost aplicat ceva decupat. Ganditi-va bine inainte de a folosi un model. Cel care a conceput servetelul i-a facut un anumit fond. Acela este un profesionist, a ales fondul dintr-un anume motiv, nu este cazul sa fiti voi de alta parere. Daca nu aveti culori acrilice potrivite sau nu va pricepeti sa le combinati astfel incat sa reproduceti exact culoarea de fond a sevetelului, mai bine o lasati balta. Unul din trucuri este sa pastrati resturile de servetel in culoarea originala si, dupa ce desprindeti modelul si il lipiti, sa aplicati pe spatiile goale peticele ramase. Va rezulta un fel de patch-work in care, de fapt, ati rupt si rearanjat prin lipire, modelul servetelului. In acest fel am realizat eu fondul bleu al borcanului de mai jos, fara sa mai fie nevoie de culoare acrilica bleu:
O alta greseala frecventa este modul cum sunt decupate modelele. Un servetel sau hartia de orez pot fi decupate sau rupte. Trebuie sa stii in ce imprejurari aplici fiecare metoda. Este nevoie sa poti aprecia cand este cazul sa folosesti una sau alta. Daca modelul are contururi neclare, difuze sau foarte complexe, este evident ca trebuie sa il rupi. Nu folosesti foarfeca deoarece va rezulta o taietura ce va fi vizibila dupa lipire si greu de mascat. Pe de alta parte, atunci cand ai forme geometrice sau imagini mai bine conturate (cum sunt cele cu fluturi) este mai bine sa utilizezi foarfeca. In acest caz insa iti trebuie multa rabdare sa decupezi exact pe contur (cum faceam la gradinita), altminteri taietura va fi din nou vizibila. La borcanul de mai jos, buchetele de trandafiri mai pale sunt rupte din servetel, in timp ce evantaiul a fost decupat pe contur, din hartie, deoarece fondul pe care era aplicat era alb si nu se potrivea cu cel crem al servetelului.
In alte cazuri creatorul are un model in care predomina o culoare, albastru sa zicem, si atunci are falsa impresie ca trebuie sa foloseasca tot albastru pentru completarea fondului. Rezultatul este neplacut ochiului, modelul servetelului, chiar daca este frumos, va fi estompat, umbrit de culoarea tare din jur. Imaginati-va la un model ca cel din platoul de mai jos, ce ar iesi daca fondul alb de pe margini ar fi inlocuit cu un albastru intens sau, mai rau, cu alta nuanta de albastru decat cea a modelului. Si totusi, vad asta tot timpul pe net.
In concluzie, toata lumea poate invata tehnica servetelului, dar asta nu garanteaza ca va face obiecte reusite. Totul tine de o educare a gustului si de disponibilitatea de a-ti recunoaste greselile si de a le corecta.
Minunata farfuria,decorata cu un desavarsit bun gust !
RăspundețiȘtergere