Primul meu album de fotografii

Cu cat te afunzi in lumea scrapbooking-ului risti sa nu mai iesi la suprafata. Si dai si peste alte tehnici despre care nu ai auzit nimic, dar sunt atat de fascinante incat e musai sa le incerci. Daca pici in capcana curiozitatii, esti terminat. Incepi si achizitionezi materiale si rascolesti toata casa sa vezi ce mai poti sa folosesti si te folosesti de ustensilele de scoala ale copilului si...Intelegeti voi ideea...
Cam asa am patit eu in momentul in care am descoperit pe Youtube primele tutoriale cu albumele de fotografii. Albumele pentru scrap se gasesc de-a gata online, dar sunt teribil de scumpe, motiv pentru care cel mai bine este sa-ti confectionezi unul prin reciclarea hartiei din gospodarie.
Cea mai profesionista si perfectionista autoare de albume realizate de la zero pe care am gasit-o eu deocamdata este, pe numele ei de Youtube, Katyuscadas Scrapbook. Aveti mai jos un tutorial daca va place sa urmariti astfel de procese handmade. In orice caz, doamna pare usor maniaco-depresiva ca nu-mi imaginez cum poate cineva sa bibileasca atat un lucru. Ce iese din mana ei arata intr-un mare fel, iar ideile de decorare sunt uneori uimitoare. E drept ca se foloseste de tot felul de materiale  speciale, dar tot trebuie sa stii sa le combini.

Dar sa revin la creatia personala.
Dupa indelungi meditatii, mi-am dat seama ca parintii mei au prin casa ceva albume filatelice vechi. Am confiscat unul dintre ele, de dimensiune medie (un pic mai mic de A4), cu filele dintr-un carton gros, teapan, bun de decorat. Albumul are peste 40 de ani si cred ca il recunoasteti unii dintre voi, mai apropiati de varsta mea.

Am apucat sa-l pozez imediat ce i-am jupuit invelisul de plastic cu stema comunista. Plasticul a luat calea reciclatelor, dedesubt era cartonul din coperta. Am lipit coperta de primele pagini, am refacut cotorul deteriorat si astfel am obtinut o carte cu coperti in toata regula. In interior, am jupuit paginile transparente si celofanul in care se fixeaza timbrele. Erau rascoapte de vreme si s-au desprins foarte usor.
Apoi am inceput sa decorez fila cu fila. Am ales o tema, aveam poze cu fiu-meu pana pe la 7-8 ani, asa ca am mers pe ideea de "Sebi's assets" adica "Bunurile lui Sebi", un fel glumet de a prezenta pozele din interior.
Au fost multe lucruri pe care nu le luasem in calcul. In primul rand, cartonul este negru ceea ce a ingreunat realizarea fondului. Vreo doua file sunt date cu grund alb, restul au fond din hartie. La imbinarea de pe mijloc sunt cate doua fasii de panza gri pe care a trebuit sa le acopar cu washi tape, adica banda adeziva cu model. Aplicarea de diverse elemente 3D in interior a facut ca albumul sa nu se mai inchida bine, sa stea cracanat, cum s-ar zice, deoarece cotorul nu este prea lat. In albumele speciale de scrap, cotorul are grosime mai mare tocmai din aceasta cauza. Folosind grund si adeziv din belsug, unele pagini s-au curbat putin la uscare, in ciuda cartonului tare. Au intrat o groaza de materiale, am mai cumparat si altele, dar nu-mi pare rau dat fiind faptul ca este o amintire creata pentru fiul meu. Am muncit pe branci mai multe dupa-amieze, dar mai mult de doua ore nu rezistam sa tai si sa lipesc.
Uf, dar l-am terminat. Desi tot ar mai fi chestii de adaugat. Refacerea copertilor a fost alta pacoste deoarece trebuiau decorate si acestea. Am aplicat panglici pentru a putea strange filele laolalta si pentru ca asa e dragut la un album, sa aiba o inchizatoare oarecare.
Rezultatul il vedeti in urmatoarea succesiune de fotografii.

 

 

 

 

 

 

 Am stat cu nemiluita pe net, cautand inspiratie, in principal pe Pinterest. Vedeam cate o idee de pagina, dar de multe ori mi-a iesit in stil personal si nu sunt in totalitate multumita de rezultat. Unele lucruri le-as face altfel. M-am chinuit la inceput si la final deoarece, din cauza grosimii acumulate, trebuia sa aduc suprafata paginii la orizontala. Am bagat carti pe dedesubt si am folosit altele pe post de greutati pentru a fixa lipiturile pana la uscare.
Concluzia ar fi faptul ca, asa cum am observat pe net, este mult mai simplu sa ai foto in calculator si sa le scoti la imprimanta pe hartie obisnuita, s-ar lucra mai curat si n-ai fi nevoit sa strici pozele pe hartie fotografica. Eu am avut poze in cate trei exemplare, asa ca mi-a convenit sa tai si sa ajustez un rand.
Am castigat insa experienta! Acum stiu ce a lipsit si ce trebuie modificat in viitor. Si este clar ca nu ma voi opri aici deoarece, cu toate hibele de realizare, rezultatul este amuzant.