S-o facem lata cu o cutie plata

Titlul este de amorul artei, adica al rimei. Cutia pe care o prezint astazi nu este deloc plata, este chiar inalta deoarece are o alta cutie mai mica in interior.
Istoria achizitionarii acestei cutii este urmatoarea...
Ducandu-ma eu in magazinul chinezilor de peste drum, de unde cumpar de obicei seturi de cate trei cutii din lemn, m-am oprit glont la raftul dedicat acestora. Chinezii au multe blank-uri, adica lucruri din lemn nevopsite si nedecorate. Si sunt mai ieftine, evident, decat cele de pe site-urile de materiale pentru handmade.
In ziua aceea ma inghiontea teribil dorul de a mai spoi o cutie, eu care pana acum un an nici nu voiam sa ma despart de sticle. Stiti cum e cand te impinge Aghiuta de la spate.
Dupa indelungi minute contemplative petrecute in fata raftului din magazin, am ajuns la concluzia ca tot un set de trei m-ar avantaja, financiar vorbind. Cutiile chinezilor sunt bagate una intr-alta si trase intr-o tipla, nu vezi ce e inauntru. Mi-am cumparat un set care era ceva mai ieftin si am plecat spre casa.
Ei, zgarcenia nu-i a buna niciodata deoarece, dupa desfacerea ambalajului, am constatat ca "setul" meu era de fapt o cutie mai inalta, compartimentata ca pentru bijuterii sau plicuri de ceai si dotata cu o alta cutie mai mica pentru marirea spatiului de depozitare.
Mno, buna si-asta! Incepusem sa-mi imaginez ce modele as combina.
Aveam niste gel de transferat imagini si m-am chinuit sa imprim o fotografie pe lemn. N-a iesit neam, se vedea foarte sters, asa ca am grunduit peste si am revizuit planul.
Trei saptamani a zacut cutia mea. Din doua in doua zile luam in brate cele 300 de servetele din colectie si le frunzaream ca sa asortez niste modele. Noaptea visam servetele si cutii. A doua zi, cand credeam ca am gasit solutia si le alaturam, constatam ca nu merg si pace. Pe la mijlocul celei de-a treia saptamani parca imi venise o idee ca sa nu fiu nevoita sa asortez mai multe servetele. Pentru inceput am facut capacul cu un peisaj reprodus dupa o pictura. Dupa ce l-am lipit, fiind eu cam chioara, am observat ca petele de albastru nu sunt lavanda din Provence, ci struguri din Toscana, asa ca iar mi s-a bulversat inspiratia.
Apoi mi-am cumparat un sablon. Apoi, pentru partea de jos, am folosit doar fragmente de hartie decoupage si culori acrilice. Timp de alte trei zile tot am adaugat ceva modelului pana am considerat eu ca este suficient. Pana am vopsit toate laturile exterioare si despartiturile interioare eram deja satula de cutia mea.
Intr-un final glorios a iesit ce se vede.