Art journaling si colajul

S-a intamplat ca, dupa terminarea albumului de fotografii compilat pentru fiu-meu, sa fiu in cautarea unui album adevarat, special pentru scrap. Numai ca la noi gasesti greu asa ceva si costa de te usuca. In schimb, daca frunzaresti internetul, dai peste sumedenie de metode de a-ti asambla propriul album, din multe feluri de hartie. Daca reciclezi resturi, se numeste ca faci un "junk album". Cand te-apuci sa cosi cu ata speciala foile intre coperti, se cheama ca utilizezi o metoda veche numita "coptic stitches".
Si uite-asa am ajuns la alta tehnica, cea numita "art journaling", adica jurnalul artistic. Tot cu decupat si lipit, dar aminteste mai bine de ceea ce faceam noi cand eram mici sau ce am mesterit cu fiu-meu pentru scoala, la diverse proiecte. Asamblarea imaginilor decupate reprezinta un colaj. Poti sa faci unul simplu pentru ca ai nevoie intr-o prezentare la scoala/serviciu sau poti sa faci unul artistic pentru ca te chinuie muzele si talentul. Daca folosesti colajul intr-un caiet de notite, jurnal, retetar, agenda pentru numere de telefoane sau orice altceva, se cheama ca aveti un "art journal".

Primul meu album de fotografii

Cu cat te afunzi in lumea scrapbooking-ului risti sa nu mai iesi la suprafata. Si dai si peste alte tehnici despre care nu ai auzit nimic, dar sunt atat de fascinante incat e musai sa le incerci. Daca pici in capcana curiozitatii, esti terminat. Incepi si achizitionezi materiale si rascolesti toata casa sa vezi ce mai poti sa folosesti si te folosesti de ustensilele de scoala ale copilului si...Intelegeti voi ideea...
Cam asa am patit eu in momentul in care am descoperit pe Youtube primele tutoriale cu albumele de fotografii. Albumele pentru scrap se gasesc de-a gata online, dar sunt teribil de scumpe, motiv pentru care cel mai bine este sa-ti confectionezi unul prin reciclarea hartiei din gospodarie.
Cea mai profesionista si perfectionista autoare de albume realizate de la zero pe care am gasit-o eu deocamdata este, pe numele ei de Youtube, Katyuscadas Scrapbook. Aveti mai jos un tutorial daca va place sa urmariti astfel de procese handmade. In orice caz, doamna pare usor maniaco-depresiva ca nu-mi imaginez cum poate cineva sa bibileasca atat un lucru. Ce iese din mana ei arata intr-un mare fel, iar ideile de decorare sunt uneori uimitoare. E drept ca se foloseste de tot felul de materiale  speciale, dar tot trebuie sa stii sa le combini.

O fixatie numita scrapbooking

Nu prea imi inchipuiam eu ca ma va acapara in halul asta aceasta tehnica. Practic, daca imi vine o idee seara, a doua zi trebuie sa ma apuc de treaba, altfel simt ca imi explodeaza creierul. E greu de descris senzatia, e ca si cum ceva se zbate in capul meu si incearca cu disperare sa iasa la lumina. Ups, suna cam horror, dar asta e!
Poanta e ca niciodata, dar niciodata nu-mi iese ce vad cu ochii mintii. Una visez, alta rezulta in practica. Am ratat de vreo doua ori in sensul ca nu mi-a placut "opera" finala si nici nu am mai putut sa dreg busuiocul.

Oficial imi iese mixed media

Dap, m-am lansat in mixed media si scrapbooking. De fapt, ma obsedeaza de ceva timp si am mai avut eu incercari de a lipi chestii pe obiectele decorate cu decoupage. Nu stiu cum, dar parca ma reprezinta mai multa tehnicile combinate decat simplul decoupage. E drept ca si acolo sunt sumedenie de modalitati de infrumusetare a suporturilor, dar parca e mai...3D cu mixed media.


Dar sa o luam usurel.
Scrapbookingul este categoric pasiunea americanilor. A pornit insa din Anglia. Ei au mania sa-si decoreze albumele de fotografii cu tot felul de inflorituri si alte lucrusoare dragute pentru a reda mai bine sentimente si amintiri. Mark Twain este oficial americanul care a inventatat accesoriile pentru aceasta tehnica.

Obsesia marina si sezonul estival

Trebuia sa o fac si pe-asta...Adica ceva cu iz de mare.
Nu am fost niciodata fan decoruri marine. Nu agreez deloc lucrurile ornate cu carme, ancore, faruri, sfori, pesti, homari si altele asemenea. Dar s-a dovedit ca nu gasisem modelul potrivit. Care model, la plural de fapt, l-am aflat pe inepuizabilul Pinterest unde descoperi, daca vrei, tot ce ti se nazare in materie de handmade, iar sticlele decorate sunt atat de frumoase incat ti se taie rasuflarea uneori.
N-am negat niciodata ca ma inspir de pe internet. In atatia ani de decoupage mi s-a mai epuizat si mie inspiratia, asa ca sunt tot timpul in cautare de idei si tehnici noi.

Farfurii unicat

Le numesc unicat pentru ca nu fac parte dintr-un set, au modele diferite, si nu pentru ca le-as considera iesite din comun. Ba, chiar sunt constienta de greselile care mi-au scapat in procesul de realizare. Dar acesta este handmade-ul si asta il face de fapt irepetabil. Greselile transforma obiectele in unicat. A doua oara nu are cum sa-ti iasa exact la fel.
Cele 6 farfurii cucuiete la care muncesc de cateva saptamani (cu pauza, adica atunci cand am timp) provin din magazinul Ikea si sunt atat de solide si perfect decorabile, incat nu stiu cum sa ajung inapoi la Bucuresti ca sa-mi mai iau cateva. Acum ceva timp am povestit necazul patit cu niste farfurioare din sticla cu ceva model pe spate, cumparate dintr-un supermarket, si care au plesnit dupa ce am lipit servetelul pe ele.

Un ceas de neinlocuit

Acum vreo zece ani cumparam dintr-o galerie de handmade din orasul nostru un ceas deosebit. Nu modelul lipit pe cadran ii dadea farmec, ci o frumoasa rama din lemn vopsit in alb, cu un geam de sticla care proteja interiorul. Pe spate mecanismul, unul cu baterie, obisnuit, era montat tot intr-un soi de lacas scobit in lemn. Foarte dichisit ceasul meu.
In ultimele luni insa, previzibil dupa atata timp, mecanismul a inceput sa imi faca figuri. Pana la urma am observat ca plesnise de tot intr-o parte, asa ca mi-am luat inima in dinti si am demontat ansamblul de lemn ca sa montez alt mecanism cumparat.
Pe parcursul procesului insa, mi-am dat seama ca pot schimba tot modelul, asa ca am purces la mareata transformare.
Initial, demontat, cadranul arata cam asa...

Da, in colt se vede ca am incercat sa jupoi hartia. N-a vrut sa se ia sub nicio forma. Mai jos este hartia de orez pe care intentionam sa o aplic.

Bineinteles ca ma pregateam sa aplic un strat gros de grund ca sa acopar modelul original, cand mi-am dat seama de o chestie. Hartia de orez este semitransparenta, asa ca de ce sa nu ma folosesc de trandafirul acela ca de un fundal discret.
Ca sa nu se vada modelul vechi si sa estompeze conturul desenului de pe hartie, am intors-o pe dos si am aplicat grund numai pe silueta de femeie, pe pantof, si putin sus, unde mai este ceva.

Apoi am lipit hartia cu adeziv, fara sa mai dau grund pe cadran. De altfel se observa in poza de mai jos ca trandafirul din mijloc se intrezareste prin hartie, dand impresia ca este imprimat discret pe aceasta. Cifrele sunt tot din lemn, le-am vopsit cu un bronz si le-am lipit pe cadran.
N-a scapat nici rama din lemn. Dantela, fluturi, contur perlat si patina pentru un aer vintage. Era prea alba pentru gustul meu.
M-am moscait un pic pana am montat noul mecanism si, tipic mie, m-am taiat usor in gemuletul de sticla, dar intr-un final am dat gata proiectul de reinnoire a ceasului meu. Si nici nu mi-a luat prea mult, doar o jumatate de zi.