Obsesia marina si sezonul estival

Trebuia sa o fac si pe-asta...Adica ceva cu iz de mare.
Nu am fost niciodata fan decoruri marine. Nu agreez deloc lucrurile ornate cu carme, ancore, faruri, sfori, pesti, homari si altele asemenea. Dar s-a dovedit ca nu gasisem modelul potrivit. Care model, la plural de fapt, l-am aflat pe inepuizabilul Pinterest unde descoperi, daca vrei, tot ce ti se nazare in materie de handmade, iar sticlele decorate sunt atat de frumoase incat ti se taie rasuflarea uneori.
N-am negat niciodata ca ma inspir de pe internet. In atatia ani de decoupage mi s-a mai epuizat si mie inspiratia, asa ca sunt tot timpul in cautare de idei si tehnici noi.

In cazul de fata a fost suficient sa vad cateva poze cu sticle decorate cu scoici, melci si corabii. Corabiile fascineaza pe oricine, mai ales cele zugravite in picturi celebre. Servetele cu astfel de corabii nu gasesti, dar se gaseste hartie imprimata cu motive marine.
Al doilea element de "succes" sunt cochiliile de tot felul. Iar de-astea am din belsug, am adus cu pungile din concedii si zaceau, neutilizate, intr-o cutie din debara.
Al treilea element este tifonul. Da, fesele acelea din farmacie. Lipite pe sticla adauga o textura interesanta si arata ca o plasa pescareasca.
Avand eu totul la indemana, prima incercare a fost pe o sticla inalta, cu o forma deosebita, trapez cu latura mare sus. Am folosit hartie decoupage soft cu imagini ale picturilor lui Alfred Aniol, un polonez, pictor contemporan, inca in viata, foarte greu am gasit ceva despre el pe internet, nu stiu de ce. Picturile sale au o cromatica superba, in nuante de galben, rosu, albastru. Asa ca, firesc, fondul sticlei a mers spre bronz metalizat.

Cu ocazia asta am descoperit primele chitibuserii in lucrul cu astfel de metode.
In primul rand, dupa ce lipesti pozele, trebuie sa dai un strat de culoare pe fond, altminteri, dupa ce lipesti tifonul, culoarea nu mai patrunde bine printre gaurelele acestuia.
In al doilea rand, ca sa obtii un efect de cochilii "pietrificate", ca si cum sticla ar fi zacut pe fundul marii, este absolut necesar sa folosesti o culoare unica peste toate, chiar daca ulterior vii cu nuante diverse. Patina pentru invechire de la final este cireasa de pe tort deoarece evidentiaza frumos textura tifonului.
Asa ca, la a doua sticla, una dubla de lichior Sheridan, am mers pe culori mai "calcaroase" deoarece si pozele cu nave aveau alta gama de culori, mai palide.  Apoi am recidivat cu o sticla extraplata la care mi se terminasera cochiliile mici si am trecut la unele mijlocii. De data asta am decupat pozele din colectia de reviste Mari Corabii de la d'Agostini pe care o am de ceva timp si i-am gasit acum o intrebuintare. Hartia este groasa si lucioasa, asa ca trebuie inmuiata bine in apa, dar nu prea mult deoarece se cojeste poza.

Nimic nu m-a mai putut opri, fantezia mi-a luat-o razna, noroc ca am terminat materialele, adezivul si lacul care intra cu nemiluita in toate chestiile pe care le lipesti.
Am folosit in mare parte adeziv Bison pentru constructii la lipirea cochiliilor, o singura sticla are chit pe laterale deoarece avea niste santuri care puteau fi nivelate si umplute cu scoici in acest mod.
Ultima sticla, cea cu trei fatete, a pus punct colectiei.
Cum s-ar zice: mi-am facut damblaua.
In afara de adeziv, consumat cu toptanul mai ales ca sa fixez faldurile tifonului deoarece farmecul este sa aiba cute, am utilizat si multa culoare acrilica pentru a obtine mai multe nuante de bronz, albastru si rosu, inclusiv un verde murdar, intunecat. Poate in poze nu se vede bine, dar sunt tot felul de nuante asortate culorilor de pe hartie.
Ideea a fost ca scoicile si melcii sa arate cat mai natural lipite pe sticla, ca si cum ar fi concrescute, pietrificate pe fundul marii cum am zis mai sus.
Nu stiu daca mi-a reusit efectul, dar m-am distrat teribil cu acest proiect.