Un ceas de neinlocuit

Acum vreo zece ani cumparam dintr-o galerie de handmade din orasul nostru un ceas deosebit. Nu modelul lipit pe cadran ii dadea farmec, ci o frumoasa rama din lemn vopsit in alb, cu un geam de sticla care proteja interiorul. Pe spate mecanismul, unul cu baterie, obisnuit, era montat tot intr-un soi de lacas scobit in lemn. Foarte dichisit ceasul meu.
In ultimele luni insa, previzibil dupa atata timp, mecanismul a inceput sa imi faca figuri. Pana la urma am observat ca plesnise de tot intr-o parte, asa ca mi-am luat inima in dinti si am demontat ansamblul de lemn ca sa montez alt mecanism cumparat.
Pe parcursul procesului insa, mi-am dat seama ca pot schimba tot modelul, asa ca am purces la mareata transformare.
Initial, demontat, cadranul arata cam asa...

Da, in colt se vede ca am incercat sa jupoi hartia. N-a vrut sa se ia sub nicio forma. Mai jos este hartia de orez pe care intentionam sa o aplic.

Bineinteles ca ma pregateam sa aplic un strat gros de grund ca sa acopar modelul original, cand mi-am dat seama de o chestie. Hartia de orez este semitransparenta, asa ca de ce sa nu ma folosesc de trandafirul acela ca de un fundal discret.
Ca sa nu se vada modelul vechi si sa estompeze conturul desenului de pe hartie, am intors-o pe dos si am aplicat grund numai pe silueta de femeie, pe pantof, si putin sus, unde mai este ceva.

Apoi am lipit hartia cu adeziv, fara sa mai dau grund pe cadran. De altfel se observa in poza de mai jos ca trandafirul din mijloc se intrezareste prin hartie, dand impresia ca este imprimat discret pe aceasta. Cifrele sunt tot din lemn, le-am vopsit cu un bronz si le-am lipit pe cadran.
N-a scapat nici rama din lemn. Dantela, fluturi, contur perlat si patina pentru un aer vintage. Era prea alba pentru gustul meu.
M-am moscait un pic pana am montat noul mecanism si, tipic mie, m-am taiat usor in gemuletul de sticla, dar intr-un final am dat gata proiectul de reinnoire a ceasului meu. Si nici nu mi-a luat prea mult, doar o jumatate de zi.